Regii din dinastia Arpadiană

Dimensiune: 21 x 30 cm

Număr de pagină: 48

Strămoșii maghiarilor trăiau în mileniul al III-lea în regiunile din nordul Uralului, în Rusia de azi, iar modul lor de viață era determinat de legile eurasiatice. Cea mai importantă unitate socială era neamul, care unea mai multe familii mari. Potrivit tradiției, șapte triburi (Nyék, Megyer, Kürtgyarmat, Tarján, Jenő, Kér, Keszi), cuprinzând 108 neamuri, au format o uniune tribală în Etelköz. Conform lui Constantin al VII-lea Porfirogenetul, l-au ales pe Árpád, fiul lui Álmos, ca conducător. Anonymus a legat acest eveniment de jurământul de sânge, prin care „cei șapte maghiari” au jurat să aleagă întotdeauna un conducător din descendenții lui Álmos, dar nici descendenții celorlalți conducători nu vor fi excluși nici de la prada comună, nici de la sfat. Apoi, cei șapte conducători (Előd, Árpád, Ond, Kond, Tas, Huba, Töhötöm) au turnat, conform obiceiului păgân, propriul lor sânge într-un vas, pentru a-și sfinți jurământul. Faptul că dinastia a fost numită după Árpád se datorează faptului că el a ocupat rolul de conducător suprem într-o perioadă crucială a istoriei maghiare, devenind astfel simbolul cuceririi noii patrii și al așezării definitive. Viața conducătorilor din dinastia Árpád-házi care i-au urmat a fost plină de momente dramatice. Ei și-au trăit zilele de zi cu zi în umbra intrigilor, a luptelor pentru tron și a tragediilor familiale, dar toți au contribuit la găsirea unui loc demn al țării lor în Europa.