Ferenc Molnár: Băieții din strada Pál

roman pentru tineret

Dimensiuni: 20,5 x 13 cm

Număr de pagini: 224

Fragment:

„Băieții s-au urcat în barcă. Boka a fost primul, apoi Csónakos. Nemecsek a pășit timid pe malul noroios.”

— Hai, hai, tătucule! — îl încuraja Csónakos.

— Vin, tătucule — spuse Nemecsek, alunecă, se prinse de o trestie subțire de frică și căzu în apă fără să scoată o vorbă. Se afundă până la gât, dar nu îndrăzni să strige. Se ridică imediat în albia mică și era o figură tare de râs, cu apa curgându-i pe el, și totuși strângând cu putere în mână trestia subțire ca o pană.

Băiatul de la barcă nu a putut să-și rețină râsul și a izbucnit:

– Ai băut, tătucule?

— Nu am băut, — spuse micuța blondă cu fața speriată, și, udă, noroioasă, curgând de apă, se așeză în barcă. Încă era palidă de spaimă. — Nu credeam că o să mai fac baie azi, — spuse ea încet.

Dar nu era timp de pierdut. Boka și Csónakos au luat vâslele și au împins barca de la mal. Barca grea s-a desprins leneș de pe apă, tulburând liniștea micului lac din jur. Își scufundau vâslele în apă fără zgomot, și era o liniște atât de mare, încât se auzea clar cum îi clănțăneau dinții lui Nemecsek, ghemuit în prova bărcii. Câteva clipe mai târziu, barca a ajuns la malul insulei. Băieții au ieșit repede din ea și s-au ascuns imediat după un tufiș.

— Nu, am fi ajuns și noi până aici — spuse Boka, și începu să urce încet și cu grijă pe mal. Ceilalți doi îl urmară.

— Hohó — se întoarse președintele —, nu putem lăsa barca nesupravegheată! Dacă o văd, nu vom putea scăpa de pe insulă. Pe pod sunt paznici. Tu rămâi la barcă, oricum te cheamă Barcagiu. Și dacă cineva observă barca, pune-ți degetul la gură și fluieră cât poți de tare. Noi vom alerga înapoi, vom sări în barcă, iar tu o vei împinge de la mal.

Vâslaşul s-a întors tiptil la barcă, bucurându-se în secret că poate va avea ocazia să fluiere cât de tare va putea..."